Partea I: Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” – Vorbeşte de bine dacă vrei să nu-ţi fie rău!

În inima Bucureştiului, pe strada Arhitect Ion Mincu, la numărul 10, sălăsluieşte clădirea care-şi deschide porţile pentru a educa noi generaţii de elevi încă din primele decenii  ale secolului al XX-lea. Colegiul este renumit pentru media mare de admitere, dar mai ales pentru numărul frumos de olimpici pe care îi dă învăţământului românesc an de an. Un colegiu unde, la o primă vizită sau privire, ţi-ai da copilul să studieze, dar în care, de fapt, din Regulamentul de Ordine Interioară (ROI)publicat pe site, poţi realiza că se ţine foarte mult la imagine.

Pe de-o parte, art. 49 din ROI al Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu” încalcă un drept fundamental nu doar al elevilor, ci al tuturor oamenilor, un drept garantat de Constituţia României (document cu care ROI CNITV, prin Art.1, se declară în concordanţă), LIBERTATEA DE EXPRIMARE. „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.Cenzura de orice fel este interzisa” (cap. II, art. 30, alin.  1 si 2) – asta spune Consituţia României. Dar e musai să cităm şi art. 49 al ROI CNITV, care se gândeşte să depăşească puţin sfera de acţiune: „Sunt interzise  postarea de materiale și declanșarea, promovarea sau participarea la discuții sau acțiuni care aduc sau ar putea aduce prejudicii de orice fel Colegiului Național de Informatică „Tudor Vianu” sau personalului acestuia, indiferent de tipul de comunicare (pe hartie, radio, TV,  internet etc.) folosit.”

 Acesta este doar un exemplu de acţiune condamnată de ROI CNITV. Exprimarea de acest fel, în Tudor Vianu (căruia îi mai alătur eu „Alcatraz”), prima dată se pedepseşte cu scăderea notei la purtare cu 2 puncte, iar repetarea neobrăzării de a posta mesaje/articole „nepotrivite” pe blogul personal, pe pagina de facebook, la radio sau mai ştim noi unde şi aflarea acestui lucru, e un bilet gratuit (oh, tu, răsfăţatule! E gratuit pentru tine!) spre exmatriculare.

E normal, domnilor? E drept ca un elev care deţine un blog să nu-l poată folosi drept jurnal în care să-şi spună şi ofurile în privinţa vieţii liceului? Să nu poată zice „m-am simţit neîndreptăţit de nota pe care proful de …. mi-a dat-o – dar nu pun la suflet – se ştie că proful ăsta aşa face, nu predă, nu explică, ne ia la mişto[…]” când asta e părerea lui? Poate postul lui va fi trecut cu vederea în blogosferă, poate, dimpotrivă, presa l-ar remarca şi ar face din asta o ştire, o anchetă; nu ştim şi nu garantăm nimic. E vina lui şi nu a voastră, aşa-i? De ce, domnilor? Consideraţi că, dacă ajunge stire, asta afectează imaginea liceului? Că îi aduce prejudicii unui cadru didactic din personalul colegiului pe nedrept? Puteţi reacţiona, puteţi contracara argumentele lui prin alte argumente, nu? Puteţi nega şi aia ar fi. Dar dacă ce spune elevul X e confirmat sau împărtăşit şi de elevii Y, Z, T, v-aţi gândi că poate fi adevărat? Nu ni se-ntâmplă, oare, acelaşi lucru şi în viaţa de zi cu zi? Avem şi împărtaşim public numai opinii favorabile? Ne pedepseşte cineva pentru că nu facem asta? Oare credeţi că e mai bine ca elevul să tacă, să înghită şi, eventual, acţiunile acelui profesor să nu fie niciodată puse sub semnul întrebării pentru a nu afecta imaginea de liceu de prestigiu, leagăn al excelenţei? Da, asta credeţi şi asta vă doriţi.

Pe de altă parte, art. 15 din acelaşi ROI, la alineatul j) sprijină cadrele didactice „să recurgă la reacţia publică – prin drept la replică mass-media, discurs public, întrunire etc”. Opriţi-vă! Stop! Naivilor, voi, cei care citiţi! Se continuă în stilul articolului 49!!! Dacă ne e în interes, dă-ţi viaţa, spune, vorbeşte! ( j) orice membru al corpului profesoral are dreptul să recurgă la reacţia publică – prin drept la replică mass-media, discurs public, întrunire etc., atunci când o anumită situaţie creată de către membrii comunităţii educaţionale sau de către oricine altcineva din afara acesteia afectează imaginea unităţii/instituţiei şcolare, a sistemului de învăţământ preuniversitar românesc sau a oricărei persoane, membră a comunităţii educaţionale; – art. 15).

Cam aşa stă treaba în Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Bucureşti în ceea ce priveşte dreptul la libera exprimare. Nu ştiu cum e văzut acest regulament de fiecare elev al liceului în parte, dar condamn cu mâna pe inimă conducerea ce a elaborat acest regulament, argumentul suprem fiind cenzura. E de la sine înţeles că ROI există pentru că în fiecare unitate de învăţământ există particularităţi şi că direcţiunile au libertatea să le elaboreze specific – toata libertatea; dar până acolo unde, prevederi ale ROIului trec peste drepturi şi libertăţi garantate de Constituţia României şi Declaraţia Drepturilor Omului. Aici punem STOP.

Nu sub această formă mi-am scris proiectul, dar sub această formă aş susţine orice caz de acest tip – cazuri destul de improbabile, as zice, pentru că nu vad ce elev ar avea suficient curaj şi suficientă tărie de caracter pentru a contesta scăderea celor 2 puncte la purtare (pentru că presa a luat de pe blogul lui nu ştiu ce informaţii şi subiectul a stat x zile pe ecrane, astfel prestigiul colegiului fiind alterat, de ex) când i se spune că nicio facultate din afară nu l-ar accepta cu aşa notă la purtare, că nici în România nu va avea viitor mai bun sau/şi că, până la absolvirea liceului, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra lui. E simplu să manipulezi un adolescent cu aceste 3 idei, din spatele biroului, cu mâna pe catalog şi privirea pe sub ochelari. E simplu, dar ce păcat că exact asta vă condamnă, pe voi, cei care apelaţi la astfel de mijloace, anonimităţii nu doar în rândul elevilor, ci şi în rândul societăţii. Zic asta pentru că aceste atitudini, şi concepţii, nu se vor manifesta doar în perimetrul scolii – ele vă vor afecta şi viaţa personală, relaţiile cu cei din jur şi starea de bine pe care ne-o dorim cu toţii. Dacă vedem societatea ca fiind alcătuită din mai multe pături, pentru mine voi sunteţi cearsaful.

Nu sub această formă mi-am scris proiectul, dar sub această formă aş susţine orice caz de acest tip – cazuri destul de improbabile, as zice, pentru că nu vad ce elev ar avea suficient curaj şi suficientă tărie de caracter pentru a contesta scăderea celor 2 puncte la purtare (pentru că presa a luat de pe blogul lui nu ştiu ce informaţii şi subiectul a stat x zile pe ecrane, astfel prestigiul colegiului fiind alterat, de ex) când i se spune că nicio facultate din afară nu l-ar accepta cu aşa notă la purtare, că nici în România nu va avea viitor mai bun sau/şi că, până la absolvirea liceului, toţi ochii vor fi aţintiţi asupra lui. E simplu să manipulezi un adolescent cu aceste 3 idei, din spatele biroului, cu mâna pe catalog şi privirea pe sub ochelari. E simplu, dar ce păcat că exact asta vă condamnă, pe voi, cei care apelaţi la astfel de mijloace, anonimatului nu doar în rândul elevilor, ci şi în rândul societăţii. Zic asta pentru că aceste atitudini, şi concepţii, nu se vor manifesta doar în perimetrul scolii – ele vă vor afecta şi viaţa personală, relaţiile cu cei din jur şi starea de bine pe care ne-o dorim cu toţii. Dacă vedem societatea ca fiind alcătuită din mai multe pături, pentru mine voi sunteţi cearsaful.

Urmează: Partea a II-a: Liceul Teoretic „Ion Neculce” – Nu mişca! Liceul sau pleata?

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s